Nicolae Moldoveanu V1 C1 V2 C2 V3 C3 T [V1] Din locul liniştii de veci, din Ţara păcii sfinte, spre noi privirea să-Ţi apleci rugămu-Te, Părinte. [C1] Spre Tine-un umilit popor smerită rugă poartă: Ascultă Doamne glasul lor și iartă... iartă... iartă... [V2] Că n-avem rugă și cuvânt aşa cum se cuvine, pământ suntem și din pământ, plângând strigăm, spre Tine. [C2] Stăpâne-al păcii îndurat, poveri de-amar ne-apasă o, pe pământu-nvolburat Tu, pacea Ta o lasă. [V3] Că iar în ceasul cruntei uri stau fraţi să se omoare, o, Te rugăm să Te înduri: dă pace-ntre popoare... [C3] Și-n al lor suflet - îndreptar Cuvântul Tău aşează, ca pururi faptei lor, hotar iubirea Ta s-o vază. [T] /:În pacea Ta nădăjduim şi-n mila Ta cea multă, spre ruga-n care ne smerim, privește și ascultă. :/