Slăvită-mpărăţie-a păcii
şi dulcii fericiri de Sus,
/: cum oare mi-ai vrăjit viaţa
mereu să Te doresc nespus? :/
Cum oare-ai fermecat simţirea
ce altădată te-a urât,
/: iar azi, mereu privind spre Tine
de dorul tău să plâng-atât? :/
O, minunată Ţară-a păcii,
străin, prin lume astăzi trec,
/: mereu ridic spre tine ochii,
mereu genunchii mi-i aplec! :/
Aş vrea, la sânul tău cel dulce
acum, pe veci de veci să vin,
/: acolo-i pace, fără ură
și cântec fără de suspin. :/
Aș vrea, viaţa-mi zbuciumată
în pacea ta s-o odihnesc,
/: dorita linişte-a-mpăcării
cu veşnicia să-mi găsesc... :/