Bolnav de iubire şi zdrobit de jale am pornit pe drumuri lungi a Te găsi, să-Ţi sărut cu lacrimi urma Urmei Tale şi măcar o dată, Fața a-Ți privi.
Strofă 2
Am greșit Isuse, mi-am călcat cuvântul, am trădat Iubirea, sunt un lepădat... Și-aş fi azi în stare să-nconjor pământul, să sărut obrazul care l-am scuipat.
Strofă 3
Fă măcar o dată să-Ţi mai văd privirea şi să știu că totuşi nu m-ai lepădat, că din al Tău suflet nu s-a stins Iubirea, să Te aflu-n locul unde Te-am lăsat...
Strofă 4
Unde ești? ... O, unde Te găseşti Tu oare, sfâșie căinţă sufletul meu tot! Risipesc pe drumuri lacrime amare. E pustiu şi-i noapte! Doamne, nu mai pot!
Strofă 5
Sunt zdrobit şi singur şi în jur - haine, urlă numai fiare, groază şi fiori. Și-a înfipt Durerea mii de colţi în mine, Doamne - asta-i plata pentru trădători?
Strofă 6
Vai, sunt gol, sunt singur și privesc cu jale stârvul pentru care eu Te-am părăsit. N-am pus preţ pe harul dragostelor Tale, şi-azi mi-e-ntregul suflet ars şi jefuit...
Strofă 7
Am crezut iubirea marfă de vânzare, anii-atâtor lacrimi i-am uitat din gând, scumpa mea comoară, n-am putut fi-n stare s-o plătesc cu sânge, dar să nu mi-o vând...
Strofă 8
Am crezut că astfel va-nceta o dată zbuciumul şi lupta de răniri şi jar. Am zis: Da! ... și astăzi viaţa mi-e-ncleştată de-nsutite gheare, cazne și amar.
Strofă 9
Mâini de fărdelege, cu priviri haine vălul alb, cu ură jos mi-l aruncară și călcară-n tină sufletul din mine, ce-am făcut cu Tine scumpa mea Comoară?
Strofă 10
Unde-i curăţia mea de altădată, unde-i frumuseţea limpedei priviri? Unde-i fericirea sfântă și curată de înfiorarea cea dintâi iubiri?
Strofă 11
Unde eşti iubirea mea de-ntâia oară, adormită-n lacrimi și trezită-n cânt? Azi trecută-i lupta, azi e pace-afară, dar în suflet plânge cel mai drag mormânt...
Strofă 12
Și Te caut pe drumuri, noaptea printre sate pe-unde-au dus odată farmec paşii Tăi, dar nu-i nimeni, nimeni, numai în cetate, latră tot aceiaşi câini flămânzi şi răi...
Strofă 13
Nu mai cântă câmpu-n zumzet de albine, zorii sunt departe, ceru-i 'nourat, depărtări de veacuri mă despart de Tine, asta-i oare plata celor ce-au trădat?
Strofă 14
O, dacă se poate să primeşti - fierbinte, lacrima căinţii, plânsul meu amar, pentru tot avutul ce-am avut 'nainte Îţi mai cer, Isuse, o nădejde doar...
Strofă 1
Bolnav de iubire şi zdrobit de jale am pornit pe drumuri lungi a Te găsi, să-Ţi sărut cu lacrimi urma Urmei Tale şi măcar o dată, Fața a-Ți privi.
Strofă 2
Am greșit Isuse, mi-am călcat cuvântul, am trădat Iubirea, sunt un lepădat... Și-aş fi azi în stare să-nconjor pământul, să sărut obrazul care l-am scuipat.
Strofă 3
Fă măcar o dată să-Ţi mai văd privirea şi să știu că totuşi nu m-ai lepădat, că din al Tău suflet nu s-a stins Iubirea, să Te aflu-n locul unde Te-am lăsat...
Strofă 4
Unde ești? ... O, unde Te găseşti Tu oare, sfâșie căinţă sufletul meu tot! Risipesc pe drumuri lacrime amare. E pustiu şi-i noapte! Doamne, nu mai pot!
Strofă 5
Sunt zdrobit şi singur şi în jur - haine, urlă numai fiare, groază şi fiori. Și-a înfipt Durerea mii de colţi în mine, Doamne - asta-i plata pentru trădători?
Strofă 6
Vai, sunt gol, sunt singur și privesc cu jale stârvul pentru care eu Te-am părăsit. N-am pus preţ pe harul dragostelor Tale, şi-azi mi-e-ntregul suflet ars şi jefuit...
Strofă 7
Am crezut iubirea marfă de vânzare, anii-atâtor lacrimi i-am uitat din gând, scumpa mea comoară, n-am putut fi-n stare s-o plătesc cu sânge, dar să nu mi-o vând...
Strofă 8
Am crezut că astfel va-nceta o dată zbuciumul şi lupta de răniri şi jar. Am zis: Da! ... și astăzi viaţa mi-e-ncleştată de-nsutite gheare, cazne și amar.
Strofă 9
Mâini de fărdelege, cu priviri haine vălul alb, cu ură jos mi-l aruncară și călcară-n tină sufletul din mine, ce-am făcut cu Tine scumpa mea Comoară?
Strofă 10
Unde-i curăţia mea de altădată, unde-i frumuseţea limpedei priviri? Unde-i fericirea sfântă și curată de înfiorarea cea dintâi iubiri?
Strofă 11
Unde eşti iubirea mea de-ntâia oară, adormită-n lacrimi și trezită-n cânt? Azi trecută-i lupta, azi e pace-afară, dar în suflet plânge cel mai drag mormânt...
Strofă 12
Și Te caut pe drumuri, noaptea printre sate pe-unde-au dus odată farmec paşii Tăi, dar nu-i nimeni, nimeni, numai în cetate, latră tot aceiaşi câini flămânzi şi răi...
Strofă 13
Nu mai cântă câmpu-n zumzet de albine, zorii sunt departe, ceru-i 'nourat, depărtări de veacuri mă despart de Tine, asta-i oare plata celor ce-au trădat?
Strofă 14
O, dacă se poate să primeşti - fierbinte, lacrima căinţii, plânsul meu amar, pentru tot avutul ce-am avut 'nainte Îţi mai cer, Isuse, o nădejde doar...
1 / 1▲
1. Bolnav de iubire şi zdrobit de jale
am pornit pe drumuri lungi a Te găsi,
să-Ţi sărut cu lacrimi urma Urmei Tale
şi măcar o dată, Fața a-Ți privi.
2. Am greșit Isuse, mi-am călcat cuvântul,
am trădat Iubirea, sunt un lepădat...
Și-aş fi azi în stare să-nconjor pământul,
să sărut obrazul care l-am scuipat.
3. Fă măcar o dată să-Ţi mai văd privirea
şi să știu că totuşi nu m-ai lepădat,
că din al Tău suflet nu s-a stins Iubirea,
să Te aflu-n locul unde Te-am lăsat...
4. Unde ești? ...
O, unde Te găseşti Tu oare,
sfâșie căinţă sufletul meu tot!
Risipesc pe drumuri lacrime amare.
E pustiu şi-i noapte!
Doamne, nu mai pot!
5. Sunt zdrobit şi singur şi în jur - haine,
urlă numai fiare, groază şi fiori.
Și-a înfipt Durerea mii de colţi în mine,
Doamne - asta-i plata pentru trădători?
6. Vai, sunt gol, sunt singur și privesc cu jale
stârvul pentru care eu Te-am părăsit.
N-am pus preţ pe harul dragostelor Tale,
şi-azi mi-e-ntregul suflet ars şi jefuit...
7. Am crezut iubirea marfă de vânzare,
anii-atâtor lacrimi i-am uitat din gând,
scumpa mea comoară, n-am putut fi-n stare
s-o plătesc cu sânge, dar să nu mi-o vând...
8. Am crezut că astfel va-nceta o dată
zbuciumul şi lupta de răniri şi jar.
Am zis: Da! ... și astăzi viaţa mi-e-ncleştată
de-nsutite gheare, cazne și amar.
9. Mâini de fărdelege, cu priviri haine
vălul alb, cu ură jos mi-l aruncară
și călcară-n tină sufletul din mine,
ce-am făcut cu Tine scumpa mea Comoară?
10. Unde-i curăţia mea de altădată,
unde-i frumuseţea limpedei priviri?
Unde-i fericirea sfântă și curată
de înfiorarea cea dintâi iubiri?
11. Unde eşti iubirea mea de-ntâia oară,
adormită-n lacrimi și trezită-n cânt?
Azi trecută-i lupta, azi e pace-afară,
dar în suflet plânge cel mai drag mormânt...
12. Și Te caut pe drumuri, noaptea printre sate
pe-unde-au dus odată farmec paşii Tăi,
dar nu-i nimeni, nimeni, numai în cetate,
latră tot aceiaşi câini flămânzi şi răi...
13. Nu mai cântă câmpu-n zumzet de albine,
zorii sunt departe, ceru-i 'nourat,
depărtări de veacuri mă despart de Tine,
asta-i oare plata celor ce-au trădat?
14. O, dacă se poate să primeşti - fierbinte,
lacrima căinţii, plânsul meu amar,
pentru tot avutul ce-am avut 'nainte
Îţi mai cer, Isuse, o nădejde doar...
I: Cântările Domnului, volumul 1, cântarea 360
Text: Traian Dorz