1. Atâtea valuri se lovesc
de-al vieţii ideal,
de-atâtea ori de-abia-ndrăznesc
să trec al vieţii val,
că doar cu sufletul zăresc
al veşniciei mal.

R: Atunci mă plec în rugă,
și gândurile-mi cern,
/: e calea grea și lungă,
dar visul mi-e etern! :/

2. Adesea apele vuiesc,
și spaima m-a cuprins,
se văd că-s mari şi-n jur cum cresc
mi-e teamă că-s învins,
lumină-n noaptea grea doresc,
când facla mea s-a stins.

3. O, câtă alinare-mi dai,
când stau îngenuncheat;
Te simt cum lângă mine stai,
și-asculți al meu oftat
iar pacea Ta, pace din rai,
mă umple ne-ncetat.

I: Cântările Domnului, volumul 1, cântarea 343
Text: I. Nicoară