Nicolae Moldoveanu V1 C V2 C V3 C [V1] Atâtea valuri se lovesc de-al vieţii ideal, de-atâtea ori de-abia-ndrăznesc să trec al vieţii val, că doar cu sufletul zăresc al veşniciei mal. [C] Atunci mă plec în rugă, și gândurile-mi cern, /: e calea grea și lungă, dar visul mi-e etern! :/ [V2] Adesea apele vuiesc, și spaima m-a cuprins, se văd că-s mari şi-n jur cum cresc mi-e teamă că-s învins, lumină-n noaptea grea doresc, când facla mea s-a stins. [V3] O, câtă alinare-mi dai, când stau îngenuncheat; Te simt cum lângă mine stai, și-asculți al meu oftat iar pacea Ta, pace din rai, mă umple ne-ncetat.