1. Când noaptea cea grea,
era în drumul meu,
și viaţa-mi sfâșia
ce singur eram eu!
Dar mai târziu Isus
în drum Tu mi-ai venit,
odihnă mi-ai adus,
pe veci m-ai mântuit.

R: Cum aş putea să-Ţi cânt,
mai dulce, mai frumos?
Te rog primește Doamne
umilul meu prinos! ...

2. Când nu mai erau
nădejdi și puteri,
și viața-mi năpădeau
dureri după dureri,
atunci ai apărut
acelaşi Salvator,
al vieţii mele scut
şi Blând Mântuitor!

3. De-acuma Te-am aflat,
și valuri de-ar veni,
stau tare-ncredinţat
că Tu mă vei păzi!
Nici unul dintre-acei
ce pasul Ţi-au urmat,
n-a fost răpus de răi,
ci-a-nvins cu-adevărat!

I: Cântările Domnului, volumul 1, cântarea 339
Text: I. Nicoară