1. Azi sunt numai călător,
viaţa toată e un drum.
Mă grăbesc să ies de zor,
din întunecimi şi fum!

R1: N-am nimica pe pământ,
unde-s doar minciuni şi vânt!
Nu-i sub soare Ţară ca a mea,
ce-mi aprinde-n suflet dragostea!

2. Calea-i plină de nevoi,
ispitiri în jur se-aţin,
'n orice clipă-s în război,
şi de multe ori suspin!

R2: Totuşi doru-n suflet port,
fug de tot ce este mort.
Nu-i sub soare Ţară ca a mea,
ce-mi aprinde-n suflet dragostea!

3. Toate trec, se risipesc,
lin, ca aburii în vânt.
Cât aș vrea să mă opresc,
mai curând în cerul sfânt!

R3: Doamne, Te aştept să vii,
du-mă-n Țara celor vii!
Nu-i sub soare Țară ca a mea,
ce-mi aprinde-n suflet dragostea!

4. Mult, o, știu, nu va mai fi,
zorii vieţii noi răsar.
Mai puţin şi-oi poposi
în al cerului hotar!

R4: Doamne, Te aştept să vii,
du-mă-n Ţara celor vii!
Nu-i sub soare Ţară ca a mea,
ce-mi aprinde-n suflet dragostea!

I: Cântările Domnului, volumul 1, cântarea 183
Text: prelucrare după I. Nicoară