1. Toţi cei apăsaţi, Isuse,
de dureri copleşitoare,
lângă crucea Ta se-adună
și așteaptă alinare.
Tu le-ai mai rămas în lupte
adăpost și mângâiere,
că nu-i nimeni să-nţeleagă
ne-nţeleasa lor durere.

2. Tu flămânzilor eşti Pâine,
și-nsetaților ești Apă,
Reazim celor slabi și Scutul
celor ce la Tine scapă.
Iar la cei ce-n noaptea morţii
și păcatelor, suspină,
Tu ești singurul Nădejde
şi eşti singura Lumină!

3. Fie-Ţi milă, fie-Ţi milă
de sărmanul care piere,
aşteptându-Ţi ajutorul
frânt de cazne și durere!
De sub greul apăsării
și necazului îl scapă,
la izvoarele luminii
și odihnei Tu-l adapă!

4. Sfarmă lanţurile urii
şi ne ia a ei povară,
soarele iubirii iarăşi
peste noi fă-l să răsară!
Să fim iarăși o credinţă
o nădejde și-o simțire,
De nimic n-avem, o, Doamne
lipsă-atât cât de iubire!

I: Cântările Domnului, volumul 1, cântarea 36
Text: Traian Dorz