Nicolae Moldoveanu V1 V2 V3 V4 [V1] Toţi cei apăsaţi, Isuse, de dureri copleşitoare, lângă crucea Ta se-adună și așteaptă alinare. Tu le-ai mai rămas în lupte adăpost și mângâiere, că nu-i nimeni să-nţeleagă ne-nţeleasa lor durere. [V2] Tu flămânzilor eşti Pâine, și-nsetaților ești Apă, Reazim celor slabi și Scutul celor ce la Tine scapă. Iar la cei ce-n noaptea morţii și păcatelor, suspină, Tu ești singurul Nădejde şi eşti singura Lumină! [V3] Fie-Ţi milă, fie-Ţi milă de sărmanul care piere, aşteptându-Ţi ajutorul frânt de cazne și durere! De sub greul apăsării și necazului îl scapă, la izvoarele luminii și odihnei Tu-l adapă! [V4] Sfarmă lanţurile urii şi ne ia a ei povară, soarele iubirii iarăşi peste noi fă-l să răsară! Să fim iarăși o credinţă o nădejde și-o simțire, De nimic n-avem, o, Doamne lipsă-atât cât de iubire!