1. Pământul e întunecat, totul pare blestemat,
Strigăte se-aud de jos: la moarte, la moarte cu Cristos.
Natura parcă a încremenit, soarele nu s-a mai ivit,
/: Căci nu putea ca să privească, lumina lui să strălucească,
Când Soarele vieții a murit! :/

R: /:De aceea vrem acum Isuse scump să-Ți mulțumim,
Că suferința Tu ai schimbat în multe bucurii.
Și lacrimile amare le-ai schimbat în ape vii;
Prin moartea Ta am biruit Isus! :/

2. Atunci mulți s-au lepădat, chiar Petru, Doamne Te-a uitat,
Disprețuit și batjocorit,"Om al durerii" Te-ai numit.
Dar ai răbdat orice încercări și chiar orice frământări,
/: Căci nu era în ceruri nimeni să ne plătească prețul vinei,
Și ca să moară răstignit! :/