Multă vreme am știut că această cântare are text scris de poetul Traian Dorz, și melodie de fratele Niculiță, dar, cu mai mulți ani în urmă, am aflat precizări în legătură cu cântarea, și anume, într-o biografie a fratelui Niculiță începută de sora Tatiana Topciu, fratele Niculiţă relatează: "Cântarea, text și melodie, aparţine călugărului Ioan Rohan din Sighişoara, și a fost notată doar de mine, la sfârșitul lunii februarie 1940, la adunarea din nordul Ardealului, din satul Ciubăncuța."
Textul cântării a fost revizuit de poetul Traian Dorz. Cât despre melodie, nu știm dacă a trebuit revizuită, dar știm că, notată fiind atunci această cântare, a fost inclusă în noua carte
de cântări a mișcării evanghelice "Oastea Domnului", tipărită în acel an și în edițiile din anii următori.
Tema cântării, călătoria pe calea vieţii, din zorii
tinereţii și până la sfârșitul ei alături de Domnul Isus, "tovarășul scump", "fratele de pribeag, de cânt și de suspine" și "prietenul drag", care dă credinciosului ușurare în necaz, putere și mângâiere.
Melodia cântării, ca și textul, ţâșnite dintr-o inimă temătoare și iubitoare de Dumnezeu, au mângâiat și vor mai mângâia mii și mii de credincioși, cât vor mai fi credincioși pe
pământ. Cântarea a fost emblematică pentru credincioșii din Oastea Domnului, cântându-se la toate adunările din întreaga țară, precum și în unele confesiuni evanghelice din țara noastră, care au inclus-o în cărţile lor de cântări.
Slăvit să fie Domnul pentru cântările minunate pe care ni le-a dăruit, indiferent care a fost instrumentul sau credinciosul de care s-a folosit Dumnezeu!
Această cântare, ca și alte mii, arată pe Dumnezeul nepărtinitor, care dă daruri și har tuturor credincioşilor smeriți. Slăvit să fie Domnul!
(Istoricul unor Cântări ale Harului)