Din zori de zi senină
Domnul mi-a vorbit
Glasu-I de lumină
Cu drag m-a-nvăluit:
"Să nu-ți pierzi speranța
Dacă drumu-i greu
Eu te port pe brațe, ești copilul Meu!"
Cum aș putea să-nțeleg
Cât de înalt mă iubești?
Harul Tău zilnic mi-l dai întreg
Mă ierți și la Tine mă primești.
Din noaptea cea mai neagră
Domnul m-a strigat
Inima-mi pribeagă
La El a alergat:
"Nu pleca departe
Eu te ocrotesc,
Eu te scap de moarte
Și te prețuiesc!"
În orice-ar fi să vină
Domnu-mi va vorbi
Fără-a Sa putere
N-aș putea trăi:
"Crede totdeauna
În Cuvântul Meu,
Mare e furtuna
Dar mai mare-s Eu!"