1. Nu-mi asculta vreo rugăciune
ce nu-i din adevărul Tău,
chiar de m-apas-o slăbiciune,
să nu fac voia celui rău,
ci Duhul Sfânt în mine-L pune
să nu alunec în vreun hău!

R: Doamne, Dumnezeul meu,
Tatăl meu, Tatăl meu,
mă-nchin și Te laud mereu!

2. Să n-am privirea la vreo ceată
de călători pe-acest pământ,
ci voia-Ți sfântă, minunată,
să-mi fie-al vieții-așezământ,
să-Ți-nalț o laudă curată
cu noi puteri, c-un nou avânt!

3. Hristos să-mi fie ținta vieții
și alergatul viu, ceresc,
să nu mă uit ce fac drumeții,
ci să gândesc nepământesc,
ca zorii albi ai dimineții,
de Tine-aprins, să Te slăvesc!

I: Cântările Harului volumul 17 nr. 18