1. Să nu mă las târât de oameni
și nici de-un duh străin de Tine!
Sămânța Ta ce-n mine-o semeni,
o, Doamne, să rodească-n mine!
/: Sămânța Ta ce-n mine-o semeni, :/
o, Doamne, să rodească-n mine!

2. Să nu mă fure-nțelepciunea
născută în această lume,
ci-aprinde-n mine rugăciunea
și-al Tău Cuvânt să mă îndrume!
/: Ci-aprinde-n mine rugăciunea :/
și-al Tău Cuvânt să mă îndrume!

3. Să știu, să văd ispititorul,
ce viața vrea să mi-o-nfășoare,
să pot păși spre viitorul
de slavă și de sărbătoare!
/: Să pot păși spre viitorul :/
de slavă și de sărbătoare!

4. Să-mi fie calea Ta mai dragă
decât ce lumea îmi îmbie:
nimic de jos să nu m-atragă,
ci, Doamne, să-Ți slujesc doar Ție!
/: Nimic de jos să nu m-atragă, :/
ci, Doamne, să-Ți slujesc doar Ție!

I: Cântările Harului volumul 17 nr. 5