1. Să nu mă pot tăgădui
din tot ce, Doamne, Tu mi-ai dat,
nicicând să nu mă pot clinti
din adevărul minunat!

R: Să nu mă pot tăgădui,
oricâte valuri vor veni,
ci să Te-ascult, să-Ţi cânt mereu,
o, Tatăl meu și Dumnezeu!

2. Să nu mă pot tăgădui
ci să Te-ascult cum, Doamne-ai spus,
în orice timp, oriunde-aş fi,
prin Fiul Tău, Hristos Isus!

3. Să nu mă pot tăgădui
din starea de copil al Tău,
oricâte stări se vor ivi,
acum în veacu-acesta rău!

4. Să nu mă pot tăgădui
din tot ce spun cu gura mea,
să am trăirea numai zi,
chiar dacă lumea-i tot mai rea!

5. Să nu mă pot tăgădui,
cu viața să mărturisesc.
Prin mine să Te pot sfinţi,
și mai cu foc să Te slăvesc!

I: Cântările Harului, volumul 16, cântarea 241