1. Să fii seninul fără nori,
să fii mereu, nu câteodată,
și spre pământ să nu cobori,
/: aceasta-ți e menirea dată! :/
De ești creștin, spre cer să zbori,
aceasta-ți e menirea dată!
De ești creștin, spre cer să zbori,
/: aceasta-ți e menirea dată! :/

2. Să fii izvor nemaioprit,
cu apa cerului cea vie!
De orice însetat găsit,
/: aceasta-i slujba dată ție! :/
De ești creștin, curgi liniștit,
aceasta-i slujba dată ție!
De ești creștin, curgi liniștit,
/: aceasta-i slujba dată ție! :/

3. Să fii cântare - cu-armonii
din cer născute - și-n vibrare,
să-nalți pe Domnu-n imnuri vii,
/: aceasta este-a ta chemare! :/
De ești creștin, cântare fii!
Aceasta este-a ta chemare!
De ești creștin, cântare fii!
/: Aceasta este-a ta chemare! :/

I: Cântările Harului volumul 15 nr. 304