1. M-am trezit de dimineață și-am văzut valul mării-nfuriat
Era tot cuprins în ceață, pe genunchi atunci degrab’ m-am așezat
Nu era nici o speranță, cu pasi grăbiți, adânc ma cufundam
Norii negri umpleau zarea în disperare, glasul Tău îl așteptam.

R: Privesc la Tine când singur sunt în vale,
Privesc la Tine când sunt pe culmi de Har
Numai la Tine, când inima îmi plânge,
Privesc la Tine, Doamne, și în bucurie.

2. Nu vedeam pe drumul meu nici o rază de lumină strălucind
Căci aici în întuneric razele iubirii nu au mai venit
Dar când eu privesc la Tine, chiar în noaptea cea mai neagră de aș fi
Îmi revine iar speranța că-n curând, de-aici de jos, mă vei răpi.

R: Privesc la Tine când singur sunt în vale,
Privesc la Tine când sunt pe culmi de Har
Numai la Tine, când inima îmi plânge,
Privesc la Tine, Doamne, și în bucurie.

C: Când e marea-nfuriată, Te chem din nou Isus
La porunca Ta, îndată, se oprește cum ai spus.

R: Privesc la Tine când singur sunt în vale,
Privesc la Tine când sunt pe culmi de Har
Numai la Tine, când inima îmi plânge,
/: Privesc la Tine, Doamne, și în bucurie. :/