Damaris Cauneac V1 C V2 C T [V1] M-am trezit de dimineață și-am văzut valul mării-nfuriat Era tot cuprins în ceață, pe genunchi atunci degrab’ m-am așezat Nu era nici o speranță, cu pasi grăbiți, adânc ma cufundam Norii negri umpleau zarea în disperare, glasul Tău îl așteptam. [C] Privesc la Tine când singur sunt în vale, Privesc la Tine când sunt pe culmi de Har Numai la Tine, când inima îmi plânge, Privesc la Tine, Doamne, și în bucurie. [V2] Nu vedeam pe drumul meu nici o rază de lumină strălucind Căci aici în întuneric razele iubirii nu au mai venit Dar când eu privesc la Tine, chiar în noaptea cea mai neagră de aș fi Îmi revine iar speranța că-n curând, de-aici de jos, mă vei răpi. [C] Privesc la Tine când singur sunt în vale, Privesc la Tine când sunt pe culmi de Har Numai la Tine, când inima îmi plânge, Privesc la Tine, Doamne, și în bucurie. [T] Când e marea-nfuriată, Te chem din nou Isus La porunca Ta, îndată, se oprește cum ai spus. [C] Privesc la Tine când singur sunt în vale, Privesc la Tine când sunt pe culmi de Har Numai la Tine, când inima îmi plânge, /: Privesc la Tine, Doamne, și în bucurie. :/