1. Toamna mi-a bătut în geam,
cu o frunză dintr-un ram
Tristă frunza mă privea, în calea sa
Mi-am adus aminte-atunci, de comorile din lunci
De bobocii zâmbitori, de ogoarele cu flori
Au plecat și nu mai sunt, întâlnite pe pămînt
Și-au lăsat in urma lor, roada lor.

2. Și din nou în geamul meu, alte frunze bat mereu
Bat și cad apoi ușor, în calea lor
Mulți trecut-au pe pământ, au plecat și nu mai sunt,
Dar vorbește-n urma lor, bucuria roadelor
Mâine ruginit și eu, mă desprind din ramul meu
Însă ce v-a rămânea, în urma mea! ?

3. Doamne cât de mult doresc, ca viața ce-o trăiesc
Să rodesc rodul curat și bogat
O, după modelul Tău, fă să pot rodi și eu
Minunat și-mbelșugat, rodul binecuvântat,
Iar când toamna-mi va sosi,
Când desprins din ram voi fi
Știu că voi zbura în sus, spre Isus.