1. Nimic, nimic nu pot să spun,
nimic, nimic nu pot s-adun,
nimic din sfântul adevăr
cu rod din tălpi și pân-la păr,
/: de nu-i cu sânge spus :/
ca Domnul meu, Isus,
/: prin jertfa ce-a adus! :/

2. Nu pot, nu pot mărturisi,
nu pot când viaţa nu mi-i zi,
căci adevărul cel preasfânt
din cer venit-a pe pământ
/: ca soare luminos :/
la noi aicea jos
/: prin Domnul meu, Hristos! :/

3. În El, în El mă vrea deplin,
El e Hristosul meu Divin.
Când eul cel din mine-i mort
pe crucea care eu o port,
/: atunci pot să-L slujesc, :/
atunci pot să-L slăvesc
/: Hristosul meu Ceresc! :/

I: Cântările Harului, volumul 16, cântarea 104