1. Pe-al adevărului sfânt munte
să fac mai negrăbit popas,
să-mi odihnesc și duh și minte,
să uit ce-n urmă mi-a rămas!

R: Adevărul e etern,
și-nainte-I mă proștern!
Adevăru-i Dumnezeu,
laudă-I aduc mereu!

2. Să-mi fie adevărul Cale
și bucurie ne-ncetat,
iar din a lumii neagră vale
nimic nu iau - că-i blestemat!

3. În orice zi să-mi știu chemarea,
și neoprit s-o întăresc,
cu spor și rod să fac lucrarea
Părintelui Cel Sfânt ceresc!

4. Să nu am goluri, nici oprire
în viața care mi s-a dat,
prin toate să înalț mărire
lui Dumnezeu - cu-adevărat!

I: Cântările Harului volumul 15 nr. 186