1. Doamne, unde esti
Furtunii să-i vorbești
Și îndurarea Ta
Să șteargă lacrima?
Dar eu mă-nchin și spun: „Amin!”
Chiar dacă plouă.

B: E atât de greu
Prin tunet să Te-aud șoptind că ești
Cu mine!
Izbăvitorul meu,
Port chipul slavei Tale chiar și-atunci
Când mă lipsești.

R: Eu te laud în furtuni
Și-Ți cânt în vreme grea,
Căci Tu rămâi la fel
Oriunde m-aș afla.
Când tunetul cumplit
M-a înspăimântat,
Aproape Te-am simțit.
Și-n ploi, îngenuncheat,
Eu Te laud ne-ncetat.

2. Tu ai poruncit,
Și vântul s-a oprit,
M-ai auzit strigând
Și norii-ai risipit.
Dar cum pot să pășesc
Când nu Te mai zăresc
Și n-am putere?

B: E atât de greu
Prin tunet să Te-aud șoptind că ești
Cu mine!
Izbăvitorul meu,
Port chipul slavei Tale chiar și-atunci
Când mă lipsești.

C: Spre munți ridic privirea mea,
Puternic Dumnezeu,
Statornic ajutor,
Speranța din sufletul meu.

O: 1 B R 2 B R C R