1. Ascultă, Doamne, ruga mea:
să nu mă-mpodobesc cu fard
când trec acum prin lumea rea,
ci-n mierea dragostei să ard!
/: Când trec acum prin lumea rea, :/
ci-n mierea dragostei să ard!

2. Să fiu smerit, să Te iubesc
cu ascultare pe deplin.
Lumina felului ceresc,
în mine s-o înalț senin!
/: Lumina felului ceresc, :/
în mine s-o înalț senin!

3. Cu rod să umplu timpul meu,
cu rodul care Tu mi-l vrei,
și Chipul Tău de Dumnezeu
să-L am adânc și clar temei!
/: Și Chipul Tău de Dumnezeu :/
să-L am adânc și clar temei!

4. Un duh de rugă necurmat
din Tine dă-mi-l, Tată Sfânt!
Să am un cuget nepătat,
de nici un duh străin înfrânt!
/: Să am un cuget nepătat, :/
de nici un duh străin înfrânt!

5. Prin toate, lauda-Ți s-o pun
în mierea dragostei arzând
spre Tine, preaiubit Stăpân,
acum și-n vecii fără rând!
/: Spre Tine, preaiubit Stăpân, :/
acum și-n vecii fără rând!

I: Cântările Harului volumul 15 nr. 134