¹⁵ Din ceruri, Doamne, Tu privește
și vezi din locuința Ta,
o, unde-i râvna și puterea
cu care ne iubeai cândva?
Fiorul inimii iubite
și-a Tale sfinte bunătăți,
ce Tu ni le-arătai odată,
azi nu mai vrei să ni le-arăți.
¹⁶ Și totuși, Tu ești Tatăl nostru,
pe nimeni altul nu avem,
nici Avraam și nici Israel
nu ne cunosc ai cui suntem.
Dar Tu ești Dumnezeul nostru,
Tu, Doamne, Tatăl nostru ești,
Mântuitorul nostru însuți,
din veșnicie Te numești.
¹⁷ De ce ne lași Tu să ne-abatem,
noi, Doamne, de la calea Ta,
de ce ni-e inima-mpietrită
să n-avem frica Ta în ea?
Întoarce-Te, întoarce, Doamne,
din dragostea de robii Tăi,
și seminția moștenirii
Ți-o izbăvește de cei răi.