²⁰ Din ceruri stelele-au luptat
atuncea cu vrăjmașii
²¹ pârâul Chison le-a luat
și le-a-necat ostașii.
O, suflete al meu,
zdrobește pe cel rău,
o, suflete al meu,
calcă-n picioare
pe vrăjmașul tău.
²² Atunci copitele sunau
de goana lor cea mare,
căci toți războinicii luptau
aprinși de răzbunare.
²³ Atunci i-au blestemat
pe cei ce n-au luptat,
atunci i-au blestemat
pe cei ce pentru Domnul
n-au luptat.
²⁴ Dar toți vor binecuvânta
dintre femei, pe care
a biruit cu mâna sa
vrăjmașul cel mai tare.
²⁷ Vrăjmașul cel temut
în față-i i-a căzut;
Sisera cel temut
jos la picioarele
ei a căzut.
²⁸ Pe geam se uită mama lui
Sisera și grăiește:
de ce nu vine carul lui,
de ce mai zăbovește?
O oare de ce nu-i
sosește carul lui,
o oare de ce nu-i
sosește mai degrabă,
carul lui?
²⁹ Femeile-nțelepte-i spun
și singură-și grăiește:
acum ei prada și-o adun,
el prada împărțește...
Așa să piară, fă-i
pe toți vrăjmașii Tăi,
iar cei ce te-or iubi
ca soarele să-i faci
a străluci.