1. De ai iubit vreodată
pe cineva în viaţă,
şi dragostea-nfocată
ajunge-apoi de gheaţă,
n-a fost iubirea sfântă
din Dumnezeu țâșnită.
Aceasta nu-i înfrântă
nicicând de vreo ispită.

R: Dragostea din Dumnezeu
creşte înspre cer mereu.
Veşnic nu se vestejeşte,
căci în Dumnezeu trăieşte.

2. Iubirea fără roadă
văzută-n fapte drepte,
e-o teacă fără spadă
cu-nscrisuri înţelepte.
Fereşte-a ta cărare
de cel cu dulci cuvinte,
dar duhu-n roade-amare
şi în umblări nesfinte!

3. Părinte-n harul veşnic,
să-Ţi creşti iubirea-n mine,
prin lume să fiu sfeşnic
cu-a-dragostei lumine!
Iubirea fie faptă
în viaţa-mi de credinţă,
s-arăt o cale dreaptă
spre Veşnica-Ţi Fiinţă!

I: Cântările Harului, volumul 12, cântarea 148