1. Tu îmi cântărești durerea,
Dumnezeul meu, Părinte,
și mi-o lași cât mi-e puterea
ca s-o port senin-nainte.
Pentru slava Ta cea mare,
pentru-a mea desăvârşire,
Tu mă pui la încercare,
să-mi creşti zilnic noua fire!

2. Cu cântarul milei Tale
cântărești durerea-mi vie,
ca să nu mă frâng pe cale,
ci să-Ţi cânt: mărire Ţie!
Doamne, mulţumesc de harul
dăruit prin suferinţă!
Fă-mă ca să vreau paharul
fără murmur, prin credinţă!

3. Eu Te rog, din slăbiciune,
să m-ajuți să strâng comoară
de-adevăr şi-nţelepciune,
pentru sfânta păcii Ţară.
Fie binecuvântată
minunata Ta iubire,
Dumnezeul meu și Tată,
Ție-Ţi cânt cu neoprire!

I: Cântările Harului, volumul 12, cântarea 215