1. Întinde-Ţi, Doamne, mâna
şi-atinge-mi gura mea,
să poat-apoi Cuvântul
să intre-ntreg în ea!
Sfinţeşte-o totdeauna,
să poată sfânt rosti
Cuvântul Tău de soare,
ce schimbă noaptea-n zi!

2. Căci fără minunata
atingere de Sus,
mi-e gura întuneric
în tot ce am de spus.
Cuvântul Tău e viaţă,
lumină și-adevăr,
prin har statorniceşte
în mine-un trai de cer!

3. Atinge-mi, Doamne, gura,
şi umple-o ne-ncetat,
cu sfintele-Ţi cuvinte
ca să-Ţi slujesc curat!
Prin mâna Ta divină,
prin viul Tău Cuvânt,
pot să Te-nalţ pe Tine
cum eșt, prin tot ce sunt!

I: Cântările Harului, volumul 12, cântarea 227