1. Pe drumul cel aspru sub umbra de nor,
Prin arșița zilei toride,
Mergea prin pustie o gloată, un popor,
Pășind însetați pe glia fierbinte.

B1: Cu murmur adesea și scâncet mocnit
Prin praful stârnit de copite,
La Beer în pustie poporu-a oprit
Să-și stâmpere setea cumplită.

R1: Țâșnește Fântână! - poporu-a cântat
Și Moise-și înfipse toiagul
Și ceilalți din frunte cu toți l-au urmat
Fântână țâșnește! precum altă dat`
Și stinge-ne jarul!

2. Pe drumul cel aspru sub umbra de har,
Prin arșița lumii perfide,
Cu lupte, suspine, încercări și amar,
Cu setea și dorul de Tine.

B2: Opriți în pustie cu inimi de jar,
Privind spre Fântâna cea vie
Înfige, o, Doamne, toiagul de har
Și udă-ne-a inimii glie!

R2: Țâșnește Fântână! - cântăm însetați
Și dorul din piept ne alină.
Cu cinste-Ți cântăm în juru-Ți plecați
Adapă încă o dată pe cei însetați,
Cu apa-Ți divină.

3. Slăvită Fântână! cu cinste-Ți cântăm,
Din Tine-au băut în vechime
Poporul Israel și astăzi noi bem
Din harul ce curge din Tine.

B3: De arșiță, grijuri și lupte uităm,
Ne cureți de-a lumii vechi tine
Și iarăși putere ne dai să mergem
Spre locul etern, limanuri divine.

R3: Țâșnește Fântână! cu toți azi cântăm
Și lasă să curgă șuvoaie,
Iar inimi de piatră în piept de avem,
Prin harul de sus ce nu-l merităm,
Acum le înmoaie.

C: Țâșnește în inimi și lasă al Tău har,
Trezire și înviorare.
Și dă-ne, prin Duhul, iertare în dar,
Ca-n ziua măreață pe-a cerului mal
Să stăm în picioare!

I: Daniela, Ionela și Emanuel Doroșcan - Fântâna