1. Cu oameni fără prihană,
în părtăşia lor,
Te laud, Doamne-Ţi cânt Osană,
și-n timp senin, și-n timp cu nor!

R: Te laud, Te laud,
o, Doamne-n veci Te laud!
Te laud, Te laud,
o, Doamne-n veci Te laud!

2. Cu toţii suntem Casa sfântă,
suntem un singur Trup!
Spre Tine lauda se-avântă
cu legături ce nu se rup!

3. Cu cântecele de Mireasă,
și cu-al iubirii jar,
'nălţăm o laudă aleasă
spre Tine, Sfânt Izvor de har!

I: Cântările Harului, volumul 10, cântarea 109