1. Eu trec de cuvinte s-ajung la Cuvânt,
cu aripi de ceruri mă rup de pământ.
Căci sfântul Cuvânt îmi vorbește de cer,
iar cerul îmi toarnă în duh adevăr!
Cuvântul ești Tu, Preasăvite Isus,
/: și Tu esti și Cerul în care m-ai dus! :/

2. De orice plăcere să trec neatins,
să-mi fii Tu Plăcerea c-un foc mai aprins!
De ape străine eu sunt izbăvit,
căci Tu-mi eşti Izvorul mereu înnoit!
Plăcere și Apă şi har nemaispus,
/: deplin am în Tine, iubite Isus! :/

I: Cântările Harului, volumul 10, cântarea 121