1. Din adâncuri urc spre Tine,
Dumnezeul meu,
cu-orice clipă care vine,
Dumnezeul meu!
Ca să laud mai frumos,
Numele Tău luminos,
ca să cânt și mai aprins,
/: Numele Tău necuprins! :/

2. Din adâncuri de credinţă,
Dumnezeul meu,
'nalț spre Tine-a mea fiinţă,
Dumnezeul meu!
Să-Ţi aduc nemaioprit,
o-nchinare-n duh smerit,
şi să spun înflăcărat
/: cât ești Tu de minunat! :/

3. Din adâncuri de iubire,
Dumnezeul meu,
Te slăvesc cu neoprire,
Dumnezeul meu!
Cu iubirea Ta divină,
cu-a ei faţă de lumină,
să Ţi-o cânt în sărbătoare,
/: prinsă-n melodiide soare! :/

I: Cântările Harului, volumul 10, cântarea 123