1. Cuvintele cu artă-alcătuite
o, ce folos aduc, o, ce folos,
/: de n-au în ele boabele topite :/
/: în pâinea adevărului frumos? :/

R: Adevărul luminos,
Tu ești, Domnul meu Hristos,
Tu eşti veşnic, veşnic Domnul meu Hristos!

2. Nimic nu e frumos de nu arată
cu limpezime adevărul viu,
/: căci Dumnezeul drept îmi este Tată, :/
/: de sunt născut din adevăr ca fiu. :/

3. Cuvântul viu cel scris în Sfânta Carte,
e adevărul coborât de Sus.
/: Din el să nu lipsească nici o parte, :/
/: ci-ntreg să-l iau, cum mi l-a dat Isus! :/

4. Să nu m-avânt nicicând în vreo lucrare
de nu-s trimis de Dumnezeul Sfânt,
/: căci vina mea atunci nu-i cu iertare :/
/: e-o luptă cu-adevărul neînfrânt! :/

5. O, Doamne-ajută-mă să spun cuvinte
născute din Cuvântul Tău etern,
/: să aibă adevărul lui fierbinte, :/
/: sub ochii tuturora să-l aștern! :/

I: Cântările Harului, volumul 10, cântarea 144