1. Din mâini murdare nu primeşti,
nici daruri, nici podoabe,
/: Cum să adune-n stări cerești,
când la păcat sunt roabe? :/

2. O, Doamne, Tu ne-ai învăţat
spre ceruri, mâini curate
/: să înălţăm neîncetat,
cu rugi înflăcărate! :/

3. Căci Tu eşti Sfânt, și sfinţi ne vrei
să fim în toate cele.
/: Ispita cu puterea ei
să nu ne mai înşele! :/

4. Suntem chemaţii Tăi, prin har,
să adunăm cu Tine.
/: Dar dacă duhul ni-i murdar,
dreptatea nu ne ţine! :/

5. În bunătatea Ta deplin
să ne ajuţi, Părinte,
/: să fim curaţi, c-un duh senin
şi jertfe-n mâini preasfinte! :/

I: Cântările Harului, volumul 10, cântarea 319