1. Fugare-s zilele de primăvară
în lumea cea născută pe pământ!
Abia s-au arătat puţin și iară
se las-al iernii timp cu ger si vânt.
Eroic e să-ți strângi la piept durerea,
și să-ți îndrepţi credinţa ta spre cer,
de-acolo-ți vine sigur mângâierea
că este-o viaţă fără ierni și ger.

R1: Hristos e Primăvara cea fără de sfârşit,
din iarna de păcate deplin ne-a mântuit!
Prin jertfa de pe cruce, prin învierea Lui,
deschis-a veşnicia cu viaţa cerului!

2. Fugare-s zilele de bucurie,
prin care treci în lumea cea de jos!
Fugară-i tinereţea cea zglobie,
cu tot ce și-a închipuit frumos!
Și înţelept e să-ți îndrepți privirea
spre raza sfântă ce coboară lin,
din cerul ce-ţi trimite izbăvirea,
și te îndeamnă s-o primeşti deplin!

R2: Hristos e Bucuria și Tinereţea-n veci!
Credinţa-n El ţi-o pune prin lumea-n care treci!
O cale de lumină în faţa ta ţi-a pus,
prin cruce şi-nviere, spre-un Rai cu neapus!

I: Cântările Harului, volumul 10, cântarea 311