Nicolae Moldoveanu V1 C1 V2 C2 [V1] Fugare-s zilele de primăvară în lumea cea născută pe pământ! Abia s-au arătat puţin și iară se las-al iernii timp cu ger si vânt. Eroic e să-ți strângi la piept durerea, și să-ți îndrepţi credinţa ta spre cer, de-acolo-ți vine sigur mângâierea că este-o viaţă fără ierni și ger. [C1] Hristos e Primăvara cea fără de sfârşit, din iarna de păcate deplin ne-a mântuit! Prin jertfa de pe cruce, prin învierea Lui, deschis-a veşnicia cu viaţa cerului! [V2] Fugare-s zilele de bucurie, prin care treci în lumea cea de jos! Fugară-i tinereţea cea zglobie, cu tot ce și-a închipuit frumos! Și înţelept e să-ți îndrepți privirea spre raza sfântă ce coboară lin, din cerul ce-ţi trimite izbăvirea, și te îndeamnă s-o primeşti deplin! [C2] Hristos e Bucuria și Tinereţea-n veci! Credinţa-n El ţi-o pune prin lumea-n care treci! O cale de lumină în faţa ta ţi-a pus, prin cruce şi-nviere, spre-un Rai cu neapus!