1. În liniştea credinței,
pe perna ei mereu,
să-mi odihnesc fiinţa,
când drumul vieţii-i greu!

R: Căci Tu lupţi pentru mine,
o, Tatăl meu iubit,
/: Tu, Dumnezeu Puternic,
să nu fiu biruit! :/

2. În mâna cea duioasă
a harului ceresc,
să mă încred oriunde,
când spinii se-nmulțesc!

3. Sub aripa divină
a dragostei de Sus,
să stau ascuns cu duhul,
când vânturi bat nespus!

4. Acesta e îndemnul,
pe care Tu mi-l dai,
Părintele Iubirii,
să-l am deplin în trai!

I: Cântările Harului, volumul 10, cântarea 299