1. Pe calea ce-am pornit odată,
atraşi de glasul lui Isus,
pășim acum o mică ceată,
cei mulţi, întorşi napoi, s-au dus.
Şi amintirea lor ne doare,
privind cum intră în amurg,
lipsiți de-al Vieţii Veşnic Soare,
de-aceea lacrimi vii ne curg!

2. Veneau mulțimi odinioară,
cântând cântări, uniți în glas.
Părea o dulce primăvară,
dar azi puţini au mai rămas.
Cuvântul Tău cel sfânt, Isuse,
nu-l mai doresc cum l-ai lăsat.
Răstălmăcesc a Tale spuse,
și ţin un crez amestecat!

3. Uitată-i calea crucii Tale,
păşesc pe-un drum ce duce-n jos,
un drum de zbucium și de jale,
și c-un sfârşit întunecos!
Trimite-Ţi mila Ta divină,
spre toţi cei noi întorşi acum,
și-ajută-le deplin să vină,
Isus, pe singurul Tău drum!

I: Cântările Harului, volumul 10, cântarea 281