1. Lira mea, o, Doamne, s-o trezeşti mereu,
să nu amuţească-atunci când mi-este greu!
Să nu-i stingă focul valul ne-mblânzit,
nici să-i curme glasul vântul cel cumplit!

R: Doamne, Doamne, lira ce-am primit,
de la Tine-mi vine, este-un har sfinţit!
Slava Ta să-i fie foc nestins,
azi şi-n veşnicie ardă mai aprins!

2. Acordează-mi lira cu-adevărul Tău,
să nu cânte-n duhul veacului cel rău!
Să nu aibă gustul lumii de păcat,
ci mireasma păcii cerului curat!

3. Binecuvintează lira mea deplin,
Doamne, ca să-Ţi cânte pururi mai divin!
Harul să se simtă în vibrarea ei,
jertfa Ta să-i fie singurul Temei!

4. Mulţumesc de lira - minunatul dar, -
ca prin ea să-Ţi dărui jertfe pe altar!
Fă-o-ntinerită și eternă-n cânt,
laude să-nalţe Numelui Tău Sfânt!

I: Cântările Harului, volumul 10, cântarea 279