1. Nu singur mă trimiţi pe calea Ta,
nu oamenii, spre cer, mă vor purta,
/: ci Tu-naintea mea, cu foc Te-aşezi,
să merg așa cum Tu înaintezi. :/

2. Îmi ceri privirea să mi-o ațintesc,
să nu Te pierd din ochi, când pribegesc.
/: Pe urma Ta să-naintez mereu,
și-atuncea drumul nu-mi mai pare greu! :/

3. Tu, mana cerului mi-o dai deplin,
și-n adevărul Tău mă-mbraci divin.
/: Din stâncă apă vie-mi dai să beau,
și sete-n duh îmi torni, mereu s-o vreau! :/

4. În fiecare zi mă înnoieşti,
şi-n omul dinlăuntru Tu mă creşti,
/: s-ajung cu bine-n Canaanul sfânt,
cum mă înveţi, prin Noul Legământ! :/

5. Nu singur mă trimiţi pe calea Ta,
ci-n braţul harului mă vei purta.
/: O, Domnul meu, o, Tatăl meu Ceresc,
Te laud, mă închin și-Ţi mulţumesc! :/

I: Cântările Harului, volumul 10, cântarea 274