Strofă 1
Din grija Ta dumnezeiască,
mă scalzi în har necontenit,
/: să poată toţi să mă cunoască,
Isus, că Tu m-ai mântuit! :/
Strofă 2
Și-n adevăr, cu neoprire,
mă-mbraci frumos, desăvârşit.
/: ca să se vadă-n strălucire,
Isus, că Tu m-ai mântuit! :/
Strofă 3
M-ai rânduit ca mărturie
pe-acest pământ nelegiuit,
/: ajută-mă ca toţi să știe,
Isus, că Tu m-ai mântuit! :/
Strofă 4
Și dacă e ceva în mine,
ce pare-a fi deosebit,
/: să afle toţi, că de la Tine
eu am, că Tu m-ai mântuit! :/
1. Din grija Ta dumnezeiască,
mă scalzi în har necontenit,
/: să poată toţi să mă cunoască,
Isus, că Tu m-ai mântuit! :/
2. Și-n adevăr, cu neoprire,
mă-mbraci frumos, desăvârşit.
/: ca să se vadă-n strălucire,
Isus, că Tu m-ai mântuit! :/
3. M-ai rânduit ca mărturie
pe-acest pământ nelegiuit,
/: ajută-mă ca toţi să știe,
Isus, că Tu m-ai mântuit! :/
4. Și dacă e ceva în mine,
ce pare-a fi deosebit,
/: să afle toţi, că de la Tine
eu am, că Tu m-ai mântuit! :/
I: Cântările Harului, volumul 10, cântarea 218