1. Izvor îţi sunt de apă vie,
Păstor și Domn îți sunt ceresc,
şi foamea sufletului ţie
nu roșcove o potolesc.
Cu dreaptă binecuvântare,
Eu te primesc cum ești, greșit.
Te-ntrebi acum: Te iert Eu oare?
-Te iert, fiindcă-Mi eşti iubit!

2. Tu oaspe trecător pe lume
trufia n-o lua drept har,
şi n-o lăsa să te îndrume,
căci abur ești, de-o clipă doar!
Mi-e scumpă lupta ta curată
ce-n duh smerit tu ai purtat,
și cum să nu mă-ndur, când, iată
spre Mine vii înfiorat!

3. Cu Mine veşnic vei rămâne
și rugăciunea Ți-o ascult.
Cum nu te poți lipsi de pâine,
de Mine cu atât mai mult.
Prin beznă știe doar căinţa,
spre fericire un făgaș,
încrede-te și dă-mi putinţa
să-Mi aflu-n duhul tău sălaş.

4. Căci Eu, Isus, întins pe cruce
păcatul Tău l-am ispăşit,
să pot în ceruri a te duce,
și veșnic să fii fericit!
Cu dreaptă binecuvântare,
greșit cum ești, Eu te primesc.
Te-ntrebi acum: Te iert eu oare?
- Te iert, fiindcă te iubesc!

I: Cântările Harului, volumul 10, cântarea 235
- vorbește Domnul -
Textul de la fratele Nicolae Dron, Basarabia