1. Iată, soarele răsare,
cu lumină minunată!
/: Să-nălţăm cu mic cu mare,
Celui ce ne-a dat suflare,
Dumnezeului Cel Tare,
laudă nemăsurată! :/

2. De la El deplin coboară
harurile toate, toate!
/: De cu zori și până-n seară,
să-I aducem iar și iară,
prin a cântului comoară,
laude înflăcărate! :/

3. Căci nu-i jertfă mai plăcută
Domnului, și-oricând dorită,
/: din credinţa-n duh născută,
de iubire străbătută,
şi în strigăt, și tăcută
decât laudă-nnoită! :/

I: Cântările Harului, volumul 9, cântarea 101