1. Doamne, astăzi iară
cel vrăjmaş cumplit
a furtunii pară
și-a dezlănţuit.
/: Vrea fiinţa-mi slabă
s-o arunce-n hău,
vino, Tu, degrabă
cu-ajutorul Tău! :/

R: Mâna Ta, mâna Ta,
Doamne-ntinde-mi mâna Ta!

2. Pune-mă pe stânca
păcii Tale-ntreg,
ca să pot adânca-Ți
voie s-o-nţeleg!
/: Și apoi fierbinte
laudă-n cântări,
să-Ţi înalţ, Părinte,
cu sfințite stări! :/

3. Eu mă-ncred în Tine,
în al Tău Cuvânt,
orişicât ar ține
diavolescul cui.
/: Tu îmi eşti Izvorul
harului deplin,
Tu-mi faci viitorul,
Doamne-n veci senin! :/

I: Cântările Harului, volumul 9, cântarea 115