1. Lumina îmi atinse
aripile cântării,
să zboare neînvinse
spre cerul îndurării.
Să fie-acolo veşnic
o jertfă preacurată,
în albul păcii sfeşnic
lui Dumnezeu şi Tată!

2. Lumina îmi trimite
pe căile ei sfinte,
comori nebănuite,
de dragoste fierbinte.
Să pot iubi cereşte
pe fraţi, pe toţi vrăjmaşii.
Aceasta îmi sfinţeşte
şi inima şi paşii.

3. Lumina îmi deschide
a veşniciei poartă,
şi nimeni nu mi-o-nchide,
căci harul ei mă poartă.
Hristos e-n veci Lumina,
Cuvântul Lui cel tare,
în El eu am deplina
trăire-n sărbătoare!

I: Cântările Harului, volumul 10, cântarea 366