1. Cântarea bucuriei,
învaţă-mă mereu,
s-o pot cânta oriunde,
Slăvite Dumnezeu!
Prin ea să-Ţi-nalţ mărirea
şi adevărul sfânt,
cât timp îmi ţii fiinţa
pe-acest vrăjmaş pământ!

2. Cântarea bucuriei
să fie-un foc aprins,
la ea să se-ncălzească
cel îngheţat şi-nvins.
Să poarte harul vieţii
pe Golgota adus,
prin jertfa de pe cruce,
a Mielului, ISUS!

3. Cântarea bucuriei
să umple viaţa mea,
şi-n starea-i liniştită,
Tu să Te vezi în ea!
Să-i sorbi parfumul dulce,
de laudă deplin,
Părintele cântării,
acum şi-n veci. Amin!

I: Cântările Harului, volumul 10, cântarea 367