1. Din obișnuință seacă,
cu-adevărurile sfinte,
fără o-ntrupare-n viață,
izbăvește-mă Părinte!
Să nu fac din rugăciune
fariseică lucrare,
ci să ard în focu-i sacru,
ne-ntrerupt, cu închinare!

2. Cântecul să nu-mi țâșnească
doar din buze, ușuratic,
ci din inima sfințită,
și cu-al duhului jăratic!
Dragostea să nu mi-o dărui
rece, sau cu părtinire,
ci cu flacără, ca Tine,
îndreptată spre jertfire!

3. Când mărturisesc Cuvântul
sau întind o dărnicie,
izbăvește-mă de gândul
luciferic de mândrie!
Doamne-ajută-mă întruna,
în eterna-Ți bunătate,
să nu fac nimic de formă,
ci-adevăr să fiu în toate!

I: Cântările Harului, volumul 10, volumul 49.