1. Flori de alb curat, ceresc,
cântecele mele cresc
pe-al iubirii strat divin
din străfundul vieții plin!

R: Doamne, pentru Tine eu
cânturi- flori Ți-nchin mereu!

2. Flori de adevăr şi har,
cântecele îmi răsar
în grădina ce mi-ai dat,
când Tu m-ai răscumpărat!

3. Flori frumoase, flori de Sus,
cântecele mi le-ai pus
și în suflet și în trup,
ca să nu le întrerup!

4. Cântecele să-mi aduni,
Doamne, flori pentru cununi,
numai pentru slava Ta,
veșnic vreau să-Ţi pot cânta!

I: Cântările Harului, volumul 9, cântarea 146