1. Cât de frumoasă-i în lumină,
cântarea laudei în veci,
când într-o inimă virgină,
Isuse, Tu, domnind, petreci!

R: Te laud, Te laud
Isuse al meu,
/: căci Tu-mi eşti Izvorul
cântării mereu! :/

2. Cât de așteptată-i proslăvirea
de îngeri și de-ntregul cer,
când lauda o dă iubirea,
Isuse-n duh și adevăr!

3. Cât de plăcută-i armonia
cântării ce Te-nalţă sfânt,
când duhu-și află bucuria,
Isus, s-asculte-al Tău Cuvânt!

4. Aprinde, Doamne-ntruna-n mine,
cântări din Tine tot mai vii,
să Ţi le cânt din stări divine
acum şi-apoi în veşnicii!

I: Cântările Harului, volumul 9, cântarea 149