Monica Turtoi V1 C V2 C [V1] E noapte și ger și stele-s aprinse pe cer, Să nască-i venise vremea acum Și ea-i ostenită de drum, În trupul de lut îl poartă pe Cel ce-a făcut Și ceru-nstelat și ieslea de miei, Și-a întocmit chiar și inima ei. [C] Ce mare har ca tocmai ea să-L nască pe Mesia, Deși-i o copilă, fecioară umilă, E aleasă de Cel Preaînalt, Se bucură-n tăcere, uitând orice durere, Căci Pruncul acesta de mult așteptat E chiar Dumnezeu întrupat. [V2] Pe Cel din vecii, Maria îl poate privi, În scutece Regele-i înfășat Și-n ieslea umilă-i culcat, Acesta va fi Acel ce vă va mântui Pe-al crucii calvar, al cerului dar Va învinge păcatul murdar.